Definita cuvantului plăcintă
PLĂCÍNTĂ, plăcinte, s. f. 1. Preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregăti) (cuiva) o plăcintă = a-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o surpriză neplăcută, un necaz. A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat. A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru. A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod, nesimțit. 2. (Bot.; în compusul) Plăcinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plăcintă
PIANÓLĂ s. f. instrument muzical mecanic, asemănător pianului, cu cilindri sau discuri perforate, reproducând melodii înregistrate în prealabil. (< it. pianola) Vezi definitia »
SCLÉRĂ s. f. tunica solidă a globului ocular. (< germ. Sklera) Vezi definitia »
GLICERÍNĂ s.f. Lichid uleios incolor, care se extrage din grăsimi prin saponificare; glicerol. // (În forma glicero-) Element prim de compunere savantă în terminologia chimică cu semnificația „(de la) glicerină”. [< fr. glycérine, cf. gr. glykeros – dulce]. Vezi definitia »
CRÁMPĂ s.f. (mai ales la plural) Contracție dureroasă a unor mușchi (în special de la stomac). [< fr. crampe]. Vezi definitia »
PATÍNĂ1 s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheață. 2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o șină. (după fr. patin) Vezi definitia »