scăciuí, scăciuiésc, vb. IV (reg.; despre fân) a scutura cu furca în timpul uscării. Vezi definitia »

ștrăfuí², ștrăfuiésc, vb. IV (reg.) 1. (reg.) a irosi, a consuma fără chibzuință. Vezi definitia »

a fura luleaua neamțului expr. a se îmbăta. Vezi definitia »

BIRUÍ, bírui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). – Din magh. birni. Vezi definitia »

șfiluí, șfiluiésc, vb. IV refl. (reg.) a uza de toate mijloacele pentru a parveni, a se folosi de împrejurări. Vezi definitia »