DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

ȘĂGUÍ vb. IV v. șuguí. Vezi definitia »

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu, gălbiu. – Galben + suf. -ui. Vezi definitia »

CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere) Vezi definitia »

HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken. Vezi definitia »