MEIȘÓR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor. Vezi definitia »

DEGRADATÓR, -OÁRE I. adj. degradant. II. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. (< fr. dégradateur) Vezi definitia »

PROVIZÓR, -IE adj. v. provizoriu. Vezi definitia »

promulgatór, promulgatóri, s.m. (înv.) persoană care promulghează (proiecte de legi, decrete, hotărâri). Vezi definitia »

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »