Definita cuvantului plean
PLEAN, pleanuri, s. n. (Înv. și pop.) Pradă (de război), captură; rechiziție. ♦ Jaf. ♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți. – Din sl. plĕn.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plean
DOGMATICIÁN, dogmaticieni, s. m. Specialist în dogmatică. [Pr.: -ci-an] – De la dogmatică, cf. engl. dogmatician. Vezi definitia »
ANTECAMBRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) precambrian. (< fr. antécambrien) Vezi definitia »
AVIASÁN s. n. Aviație sanitară. [Pr.: -vi-a-] – Avia[ție] + san[itară]. Vezi definitia »
EXTRAVILÁN, -Ă adj. (despre terenuri) situat în afara spațiului clădit al unei localități. (< extra1- + lat. villanus, de țară) Vezi definitia »
CRANIÁN, -Ă, cranieni, -e, adj. Care ține de craniu, privitor la craniu. [Pr.: -ni-an] – Din fr. crânien. Vezi definitia »