Definita cuvantului plebeu
PLEBÉU, -ÉE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plebeu
HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [Var.: eleștéu s. n.] – Din magh. halastó. Vezi definitia »
RELEVÉU, relevee, s. n. Măsurarea, desenarea și reprezentarea la scară a elementelor unei construcții, ale unui ansamblu de construcții sau ale unui detaliu constructiv. ♦ Schiță în care sunt reprezentate la scară aceste elemente.[Pl. și: relevéuri] – Din fr. relevé. Vezi definitia »
FULÉU s.n. 1. Alergare în pas mare, mâinile mișcându-se în ritmul picioarelor. 2. Distanță parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ și până îl atinge din nou. ♦ Lungimea pasului la patrupede. [< fr. foulée]. Vezi definitia »
SAȘÉU, sașeuri, s. n. Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. – Din fr. sachet. Vezi definitia »
BOURDIEU [burdiö], Pierre (1930-2002), sociolog francez. A studiat procesul transmiterii bunurilor culturale și modul în care integrarea acestora în „habitusuri” (limbaj, de ex.) asigură îndividului un statul determinat în viața socială („Sensul practic”, „Schița unei teorii despre practică”). Vezi definitia »