Definita cuvantului plenipotență
PLENIPOTÉNȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotență
INEXISTÉNȚĂ s.f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistence]. Vezi definitia »
CALÍȘĂ s. f. formație geologică în formă de crustă albicioasă, dură, din carbonat de calciu, în solul din sud-vestul S.U.A. (< fr., sp. caliche) Vezi definitia »
DIZINVOLTÚRĂ s. f. v. dezinvoltură. Vezi definitia »
BROMÚRĂ s. f. sare a acidului bromhidric. (< fr. bromure) Vezi definitia »
HIPOSTÁZĂ s. f. 1. (med.) stază sangvină, cauzată de o lungă ședere în pat. 2. (lingv.) conversiune. (< fr. hypostase, lat., gr. hypostasis) Vezi definitia »