Definita cuvantului plenipotență
PLENIPOTÉNȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotență
ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. Vezi definitia »
NARCÍSĂ s. f. plantă erbacee monocotiledonată, cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus) Vezi definitia »
OZOCHERÍTĂ s.f. Ceară minerală formată din hidrocarburi parafinice și folosită la fabricarea cerii, a lumânărilor etc. [< fr. ozokérite, cf. gr. ozein – a mirosi, keros – ceară]. Vezi definitia »
PREȘTIÍNȚĂ s. f. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității. (după fr. préscience) Vezi definitia »
scuturáică s.f. (reg.) soi de struguri timpurii. Vezi definitia »