Definita cuvantului plenison
PLENISÓN, -Ă, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. – Din lat. plenus + sonus.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenison
MICRORAIÓN, microraioane, s. n. Element teritorial urbanistic, constituit dintr-o suprafață de 20-50 de ha și din 5000-15000 de locuitori cuprinzând locuințe, magazine, școli etc. [Pr.: -ra-ion] – Micro1 + raion. Vezi definitia »
metru-newton; momentul unei forte Vezi definitia »
TIERSERÓN s.n. (Arhit.) Nervură suplimentară la o boltă în ogivă. [Pron. ti-er-. / < fr. tierceron]. Vezi definitia »
CLOȘETÓN s. n. clopotniță mică. (< fr. clocheton) Vezi definitia »
TON2, tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z