perdăfuí, perdăfuiésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) rade cu perdaf. 2. a lustrui; a stropi pantofii cu un lichid. 3. (fig.; fam.) a mustra, a ocărî foarte tare. Vezi definitia »

făgúi, făgúi, s.m. (reg.) fag mic, tânăr; făguț, făguleț, făgătui, făgulean, făgan. Vezi definitia »

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. Vezi definitia »

pisúi s.m. pl. (reg.) mâțișori. Vezi definitia »

SFĂTUÍ, sfătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da cuiva un sfat (1): a povățui, a îndruma; a îndemna. 2. Refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înțelege cu cineva. 3. Intranz. (Pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. – Sfat + suf. -ui. Vezi definitia »