Definita cuvantului vulgar
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vulgar
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. Han1 (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ Dracul, naiba. – Han1 + tătar. Vezi definitia »
EREDITÁR, -Ă adj. Transmis prin moștenire; care se moștenește; moștenit. [Var. hereditar, -ă adj. / cf. fr. héréditaire, it. ereditario]. Vezi definitia »
LOBULÁR, -Ă, lobulari, -e, adj. Care are forma unui lobul; care este împărțit în lobuli; care aparține unui lobul. – Din fr. lobulaire. Vezi definitia »
riza-pazár s. m. – Piață liberă. Tc. riza „acord”, pazar „comerț” (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
TEMERÁR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius) Vezi definitia »