ALTOÍT², -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi². Vezi definitia »

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăit s. n.] – V. chițăi. Vezi definitia »

FUZÍT s.n. Component al cărbunilor de pământ care apare sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală. [< germ. Fusit]. Vezi definitia »

ANTRACÍT, antracite, s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil. – Din fr. anthracite. Vezi definitia »

PLATINÍT s. n. Aliaj de oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit. Vezi definitia »