SÉPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique. Vezi definitia »

PETROGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la petrogeneză. [Cf. germ. petrogenetisch]. Vezi definitia »

CARBÓNIC, -Ă, carbonici, -ce, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab care se obține prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă; (impr.) bioxid de carbon. – Din fr. carbonique. Vezi definitia »

SINCRONÍSTIC, -Ă adj. (Despre scrieri cu caracter istoric) Care expune și studiază evenimentele sincronic. [Cf. fr. synchronistique, germ. synchronistisch]. Vezi definitia »

NARCÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoză. // adj. (Rar; despre stări psihofizice) Provocat de un narcotic; în stare de narcoză, datorat narcozei. [< fr. narcotique]. Vezi definitia »