COMINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință]. Vezi definitia »

CĂPRARIU, Alexandru (1929-1988, n. Cluj), poet și critic literar român. Lirică socială și erotică („Cercurile dragostei”, „Critica penumbrei”), reverii romantice meditații asupra destinului („Reîntoarcerea menestrelului”); eseuri („Jurnal literar”). Vezi definitia »

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu. Vezi definitia »

VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium) Vezi definitia »

nuculíu, -íe, adj. (reg.) de culoarea nucii (verzi). Vezi definitia »