păcát (păcáte), s. n. – 1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. – 2. Nenorocire care pedepsește păcatul. – 3. Slăbiciune, patimă, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt. Lat. peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), cf. it. peccato, prov., cat. pecat, fr. péché, sp., port. pecado. – Der. păcătos, adj. (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, vb. refl. (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, s. f. (viciu, ticăloșie); păcătui, vb. (a face păcate, a greși). Vezi definitia »

UNICÁT s. n. exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect etc. (< germ. Unikat) Vezi definitia »

DEZNISIPÁT, -Ă, deznisipați, -te, adj. Care a fost curățat de nisipul depus prin decantare. – V. deznisipa. Vezi definitia »

REOSTÁT s. n. aparat pentru reglarea intensității curentului electric într-un circuit. (< fr. rhéostat) Vezi definitia »

sadacát (-te), s. n. – Fidelitate. Tc. (arab.) sadakat (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »