nălucí (nălucésc, nălucít), vb. – 1. A-și închipui, a-și reprezenta. – 2. A-și imagina, a visa, a avea o viziune. Sl. nalučiti „a afla” (Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg. nalučam „a ghici”. Se folosește cu pron. în dativ și mai des în forma reflexivă. – Der. nălucă, s. f. (fantasmă, viziune, arătare; închipuire, vis); nălucitură, s. f. (viziune); nălucitor, adj. (fantastic); nălucos, adj. (rar, sperios, fricos). Vezi definitia »

hosâncí, hosâncésc, vb. IV (reg.) a (se) trudi. Vezi definitia »

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec. Vezi definitia »

prisăcí, prisăcésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; în formele priseci, preseci)) a tăia. 2. (reg.) a sparge, a zdrobi. 3. (refl.; reg.; despre cereale) a se scutura (din cauza coacerii excesive); a se răscoace. Vezi definitia »

obrocí, obrocésc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice. Vezi definitia »