Definita cuvantului plinătate
PLINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine. – Plin + suf. -ătate.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plinătate
PREDICATIVITÁTE s. f. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat. (< predicativ + -itate) Vezi definitia »
BRAȘOVENÉȘTE adv. Cu minciuni, cu palavre. Nu-mi vorbi brașovenește că nu-mi plac brașoavele (ALECSANDRI). – Din brașovean + suf. -ește. Vezi definitia »
LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. (Livr.) Însușire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité. Vezi definitia »
ȘERPÉȘTE adv. Ca șarpele, în felul șarpelui. – Șarpe + suf. -ește. Vezi definitia »
GRADUALITÁTE s. f. caracter gradual. (< gradual + -itate) Vezi definitia »