Definita cuvantului plocon
PLOCÓN, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclón s. n.] – Din sl. poklonŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plocon
ANTIFÓN3, antifoane, s. n. 1. Material fonoabsorbant aplicat pe suprafețele unui spațiu închis cu scopul reducerii zgomotului venit din exterior; insonorizant. 2. Echipament de protecția muncii destinat protejării auzului celor care îl poartă. – Din pref. anti- + suf. -fon. Vezi definitia »
sopón, sopoáne, s.n. (reg.) piuliță. Vezi definitia »
MERLÓN s.n. Porțiune de zidărie situată între două creneluri ale unei fortificații. [< fr. merlon]. Vezi definitia »
CASETÓN s. n. 1. mobilă florentină din epoca Renașterii, având sertare ornate cu sculptură măruntă. 2. casetă mare (4). (< it. cassetone) Vezi definitia »
SCIENCE-FICTIÓN SÁIĂNS-FÍCȘĂN/ s. n. gen romanesc sau cinematografic având ca subiect întâmplări cu caracter științifico-fantastic; literatură științifico-fantastică. (< engl. science-fiction) Vezi definitia »