ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera. Vezi definitia »

MINÉR, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o mină¹ (1). – Din fr. mineur. Vezi definitia »

STEREOIZOMÉR s. m. substanță izomeră care diferă prin modul de angajare în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomère) Vezi definitia »

ȘALUTIÉR s.n. Ambarcație ușoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pron. -ti-er. / < fr. chalutier]. Vezi definitia »

MUCIFÉR, -Ă I. adj. care conține mucilagii. (< fr. mucifère) Vezi definitia »