ORTOFORÍE s. f. stare normală de echilibru muscular al globilor oculari. (< fr. orthophorie) Vezi definitia »

TROPÍE s.f. (Liv.) Tropism. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „tendință de mișcare într-o anumită direcție”; „transformare”. [Gen. -iei. / < fr. tropie, it. tropia, cf. gr. tropia < tropein – a (se) întoarce, a (se) răsuci]. Vezi definitia »

-STENÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „putere”. [< fr. -sthénie, it. -stenia, cf. gr. sthenos]. Vezi definitia »

COLALEMÍE s. f. prezența sărurilor biliare în sânge. (< fr. cholalémie) Vezi definitia »

CEBOCEFALÍE s.f. Malformație congenitală în care nasul este turtit, iar ochii foarte apropiați. [Gen. -iei. / < fr. cébocéphalie, cf. gr. kebos – maimuță, kephale – cap]. Vezi definitia »