ADÁUS s. n. v. adaos. Vezi definitia »

ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »

RÍCTUS, rictusuri, s. n. Contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat. – Din fr., lat. rictus. Vezi definitia »

GÚTUS s.n. (Ant.) Vas cu gâtul foarte strâmt (din care se vărsa picătură cu picătură vinul pentru sacrificii). [< lat. guttus]. Vezi definitia »

însús s.m. (înv.) cel prea înalt, cel mai de sus. Vezi definitia »