pocânzél, (pocânzéu), pocânzéi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii și rudeniile ginerelui. 2. persoană cu anumite atribuții la o nuntă țărănească; vornicel. 3. părinții mirelui și miresei. 4. rudă a miresei trimisă cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntaș. 7. pețitor. 8. sol călare trimis de o autoritate cu ordine și știri într-o comună. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la țară în casa mirilor, a doua zi de nuntă. Vezi definitia »

-CÉL elem. „tumoare”, „hernie”. (< fr. -cèle, cf. gr. kele, umflătură) Vezi definitia »

LOCÉL s. m. (bot.) 1. lojă mică. 2. compartiment secundar al unei loje. (< fr. locelle, lat. locellus) Vezi definitia »

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. Vezi definitia »

GAVANOȘÉL, gavanoșele, s. n. V. găvănoșel. Vezi definitia »