Definita cuvantului plutărit
PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plutărit
HOLOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Plantă lipsită de clorofilă) care trăiește parazitar pe o altă plantă, din care extrage hrana. [< fr. holoparasite]. Vezi definitia »
SELENÍT2 s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună]. Vezi definitia »
FULGUÍT s. n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – V. fulgui. Vezi definitia »
DESCOPERÍT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦ Fig. Fără apărare. Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. – V. descoperi. Vezi definitia »
smârcít, -ă, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocând un zgomot caracteristic; sfârcâit; căruia îi curge nasul. 2. care plânge înăbușit, și întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot; smiorcăit, plângăcios, plângăreț. Vezi definitia »