COPROSTÁZĂ s.f. Coprostazie. [< fr. coprostase]. Vezi definitia »

PERIEGHEZĂ, periegheze, s.f. În arheologie, tip de cercetare de suprafață a terenului, cu atenție, în special a unei zone bine definite și colectarea materialului descoperit la suprafața solului. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arheologie Vezi definitia »

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță. Vezi definitia »

NINEÁCĂ s. f. v. neneacă. Vezi definitia »

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica. Vezi definitia »