STETOMÉTRU, stetometre, s. n. (Med.) Aparat medical cu ajutorul căruia se efectuează măsurarea conturului toracic. – Din fr. stéthomètre. Vezi definitia »

ALGEZIMÉTRU s. n. instrument folosit în algezimetrie; algometru. (< fr. algésimètre) Vezi definitia »

cantábru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantábri, art. cantábrii; adj. f., s. f. cantábră, pl. cantábre Vezi definitia »

SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) Vezi definitia »

VOLUMÉTRU, volumetre, s. n. Instrument electric pentru controlul nivelului semnalului audio într-o cale de transmisie. – Din fr. volumètre. Vezi definitia »