PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopul curative. – Din bg. pelin. Vezi definitia »

CREPDEȘÍN s. n. crep de mătase cu firul gros. (< fr. crêpe de Chine) Vezi definitia »

EXOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) cu secreție externă. (< fr. exocrine) Vezi definitia »

SUÍN, -Ă, suini, -e, s. m. și f. (La pl.) Subfamilie de paricopitate care cuprinde mai multe genuri și specii de porci sălbatici, precum și porcii domestici proveniți din aceștia; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din lat. suinus. Vezi definitia »

ARHIPLÍN, -Ă adj. plin peste măsură. (după fr. archiplein) Vezi definitia »