ofițeraș, ofițerași s. m. (peior.) ofițer. Vezi definitia »

CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2 Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. – Chior + suf. -âș. Vezi definitia »

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș. Vezi definitia »

pălíș, -ă, s.n., s.f., adv. (reg.) 1. (s.n.) vânt amestecat cu ninsoare sau cu ploaie care te izbește pieziș. 2. (s.f.) vorbă prostească. 3. (adv.) oblic, pieziș; dintr-o parte; (fig.) nepotrivit, în mod greșit; (fig.) peltic. Vezi definitia »

CIRÍȘ s. n. (Reg.) Cocă sau altă substanță (subțire) de lipit. – Din tc. çiriș. Vezi definitia »