chióc s. m. – Savoare, gust. Mag. gyök „rădăcină” (DAR). Cuvînt rar, în Munt. Vezi definitia »

cojóc (cojoáce), s. n. – 1. Haină, vestă tipică din blană de miel sau berbec, cu părul pe dinăuntru, piele tăbăcită tăiată în formă de cazacă, avînd mîneci. – 2. (Arg.) Miel. – Var. cojoacă. – Mr., megl. cojoc, megl. cojuc. Sl. kožuchŭ, de la koža „piele,” cf. coaje (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83); cf. bg., sb. rut., rus. kožuch. Pentru folosirea acestui cuvînt în argou, cf. M. L. Wagner, BF, X, 153. Var. este un sing. analogic, pe baza pl. – Der. cojocar, s. m. (persoană care confecționează cojoace); cojocăreasă (var. cojocăriță), s. f. (soție de cojocar); cojocăresc, adj. (de cojocar); cojocărie, s. f. (meseria cojocarului; atelier unde se lucrează cojoace; prăvălia unde se vînd cojoace); cojocări, vb. (a lucra într-o cojocărie; a bate, a ciomăgi). Din rom. pare a proveni mag. kozsók (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 17), în timp ce se consideră că ngr. ϰοζόϰα provine direct din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 32), chiar dacă fără prea multă siguranță. Vezi definitia »

COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. (Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok. Vezi definitia »

COLEDÓC adj.n. Canal coledoc (și s.n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. [< fr. cholédoque, cf. gr. chole – fiere, dochos – care poate conține]. Vezi definitia »

papacioc, papacioci s. m. (peior.) bărbat care practică felația. Vezi definitia »