Definita cuvantului pocni
POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pocni
prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor. Vezi definitia »
honțăní, honțănésc, vb. IV (reg.) 1. a alerga. 2. a lucra. Vezi definitia »
tălășmăní, tălășmănésc, vb. IV (reg.) 1. a batjocori. 2. a pedepsi. Vezi definitia »
PROZAURIÉNI s. m. pl. ordin de reptile primitive, mici, terestre și acvatice, care au existat în permian. (< fr. prosauriens) Vezi definitia »
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec. Vezi definitia »