TANATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea semnelor, condițiilor, cauzelor și naturii morții. – Din fr. thanatologie. Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte]. Vezi definitia »

TRADÍȚIE, tradiții, s. f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [Var.: (înv.) tradițiúne s. f.] – Din fr. tradition. Vezi definitia »

HIPNOTERAPÍE s. f. tratament prin hipnoză; somnoterapie. (< engl. hipnotherapy) Vezi definitia »

ANTROPOCORÍE s.f. (Bot.) Diseminare a fructelor prin intermediul omului. [< fr. anthropochorie, cf. gr. anthropos – om, chore – răspândire]. Vezi definitia »