INFILTRÁȚIE, infiltrații, s. f. 1. Infiltrare. ♦ Pătrundere a apei în roci sau în pământ sub influența gravitației, a forțelor capilare, a presiunii hidrostatice, prin pori, găuri, crăpături etc. ♦ Pătrundere într-un mediu al unui fluid. ♦ Cantitate de apă provenită din precipitațiile atmosferice care pătrunde în pământ. 2. Pătrundere și localizare a unui agent vătămător într-o celulă, într-un țesut sau într-un organ; boală provocată de acest agent. [Var.: infiltrațiúne, înfiltráție s. f.] – Din fr. infiltration. Vezi definitia »

XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s. f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. Vezi definitia »

GNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. [Gen. -iei. / < fr. gnosie, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

MITOMANÍE s. f. Boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate; p. gener. mania de a minți. – Din fr. mythomanie. Vezi definitia »

ESTEZÍE s. f. sensibilitate. ◊ calitate a unei senzații de a fi trăită ca provenind din exterior. (< fr. esthésie) Vezi definitia »