póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Vezi definitia »

CITOBOTÁNICĂ s.f. (Biol.) Studiul celulelor vegetale. [< fr. cytobotanique]. Vezi definitia »

-MICÍNĂ elem. mic(o)-. Vezi definitia »

CVINTESÉNȚĂ s. f. v. chintesență. Vezi definitia »

práftoriță, práftorițe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărți). Vezi definitia »