MÂNĂ?, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. â?? Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! â?? Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. â?? Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. Vezi definitia »

DIZEUZĂ s.f. Cântăreață de muzică ușoară. [Pron. -zö-ză. / < fr. diseuse]. Vezi definitia »

INSURGÉNȚĂ, insurgențe, s. f. (Rar) Insurecție; răscoală. – Din fr. insurgence. Vezi definitia »

FINÉȚĂ s.f. v. finețe. Vezi definitia »

LASÉTĂ s. f. cordon croșetat îngust, drept sau rotund, din care se fac dantele. ◊ obiect de decorație interioară din acest cordon. (< fr. lacet) Vezi definitia »