DECORÁȚIE s. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio) Vezi definitia »

CECOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a cecului pe cale chirurgicală. [< fr. caecotomie]. Vezi definitia »

IZOTROPÍE s.f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. [Gen. -iei, var. isotropie s.f. / < fr. isotropie]. Vezi definitia »

SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. – Din fr. sophistiquerie. Vezi definitia »

HARBUZĂRÍE, harbuzării, s. f. (Reg.) Pepenărie. [Var.: arbuzăríe s. f.] – Harbuz + suf. -ărie. Vezi definitia »