BREMEN [brémən] 1. Oraș în N Germaniei, port. (29,8 mil. t, 1985) pe Weser, centru ad-tiv al landului cu același nume; 535,1 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Mari antrepozite. Constr. navale. Ind. siderurgică, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, textilă, alim. Domul (sec. 11-13), primărie (sec. 15-17). Muzee. Universitate. Arhiepiscopie din 787. 2. Land în N Germaniei; 404 km²; 662 mii loc. (1988). Cuprinde zona orașului Bremen și avanportul său Bremerhaven. Vezi definitia »

SPERMATOGÉN, -Ă adj. Care produce celule germinale masculine. [< germ. spermatogen, cf. gr. sperma – sămânță, gennan – a naște]. Vezi definitia »

BREMERHAVEN [brémərhafən], oraș în N Germaniei (Bremen), la gura de vărsare a Weserului; 190 mii loc. (1987, cu suburbiile). Avanportul orașului Bremen. Mare port de pescuit (50% din flota țării). Șantiere navale. Constr. de mașini. Conserve de pește. Vezi definitia »

bitúmen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux. Vezi definitia »

BAUMGARTEN, Alexander Gottlieb (1714-1762), filozof german. Fondator al esteticii ca disciplină pozitivă autonomă („Estetica”). În concepția lui, estetica este știința sensibilității și completează logica, al cărei obiect îl constituie inteligența. Vezi definitia »