Definita cuvantului polifonie
POLIFONÍE, polilonii, s. f. Artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; p. restr. contrapunct. – Din fr. polyphonie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polifonie
RIZOCTÓNIE s.f. (Bot.) Ciupercă microscopică de pe rădăcinile unor plante. [Gen. -iei. / < fr. rhizoctonie, cf. gr. rhiza – rădăcină, kteino – a ucide]. Vezi definitia »
FLUOROSCOPÍE s. f. 1. determinare vizuală a intensității fluorescenței cu fluoroscopul. 2. examen radiologic al fluorescenței tegumentelor la razele ultraviolete. (< fr. fluoroscopie) Vezi definitia »
CONSTERNÁȚIE s. f. consternare. (< fr. consternation, lat. consternatio) Vezi definitia »
PERINEOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a regiunii perineale. [Gen. -iei. / < fr. périnéographie]. Vezi definitia »
CONFIRMÁȚIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtășanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio]. Vezi definitia »