SCÉNĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ◊ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieșirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acțiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acțiune sau o activitate. 5. Acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieșire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scenă”. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu]. Vezi definitia »

ECHIDISTÁNȚĂ s. f. 1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine. 2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime. 3. (fig.) calitatea de a fi echidistant (2). (< fr. équidistance) Vezi definitia »

pisoácă¹ s.f. (reg.; în expr.) a face pisoacă = a pisa, a zdrobi, a fărămița. b) a bate zdravăn, a snopi în bătaie. Vezi definitia »

Metodă de divinație pe care o practicau preoții (aparținând civilizațiilor de dinaintea erei noastre, ca de pildă preoții civilizației asiro-babiloniene) constând în examinarea răspândirii pe suprafața apei dintr-un vas a unei picături de ulei. Vezi definitia »

STURIONICULTÚRĂ s. f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu reproducerea dirijată și cu creșterea sturionilor. [Pr.: -ri-o-] – Sturion + cultură. Vezi definitia »