ICONOCLASTÍE s. f. caracter, atitudine de iconoclast. (< fr. iconoclastie) Vezi definitia »

PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

ENTELEHÍE s. f. Noțiune filozofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie. Vezi definitia »

AUTOCORÍE s.f. (Bot.) Împrăștiere a semințelor fără ajutorul agenților externi. [Cf. it. autocoria < gr. chorein – a azvârli]. Vezi definitia »

MĂTÁNIE, mătănii, s. f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, în semn de venerație și de pocăință. ♦ P. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Șirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite. 3. (Înv.) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metánie s. f.] – Din sl. metanija. Vezi definitia »