ELECTRICITÁTE s.f. 1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul și de mișcarea unei particule numite electron. 2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [Cf. fr. électricité < lat. electrum , gr. elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales]. Vezi definitia »

MOTRICITÁTE s.f. Proprietate a anumitor celule nervoase de a determina contracții musculare. ♦ (Rar) Motilitate. [< fr. motricité, cf. lat. motus – mișcare]. Vezi definitia »

BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité]. Vezi definitia »

dizabilitáte s. f., g.-d. art. dizabilitắții; pl. dizabilitắți Vezi definitia »

VITROZITÁTE s.f. (Geol.) Structură asemănătoare sticlei. [Cf. fr. vitrosité]. Vezi definitia »