Definita cuvantului poliță
PÓLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poliță
SĂMÂNCIOÁRĂ s. f. v. semincioară. Vezi definitia »
lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. Vezi definitia »
IPOTÉZĂ s. f. 1. presupunere, supoziție enunțate pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la relația dintre anumite fenomene sau la legăturile dintre acestea și cauzele lăuntrice care le determină. 2. figură retorică constând în presupunerea unui lucru posibil sau nu, din care se trage o consecință. 3. (mat.) ansamblul elementelor date pe baza cărora se dezvoltă o demonstrație. (< fr. hypothèse) Vezi definitia »
ASEÁRĂ adv. În seara zilei precedente. [Var.: (reg.) asáră adv.] – A3 + seară. Vezi definitia »
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli Vezi definitia »