INVOLÚCRU s. n. 1. totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. membrană care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pământ. (< fr. involucre, lat. involucrum) Vezi definitia »

SONOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru studierea coardelor vibrante și determinarea frecvenței unui sunet. 2. aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o anumită sursă. (< fr. sonomètre) Vezi definitia »

EUTIMÉTRU s.n. Miră stadimetrică orizontală pentru măsurarea indirectă a distanțelor. [< fr. euthymètre]. Vezi definitia »

INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer]. Vezi definitia »

CASANDRU (KASSANDROS) (c. 355-297 î. Hr.), general macedonean. În timpul luptei pentru putere dintre diadohi, a supus Grecia (317 î. Hr.) și și-a întărit autoritatea asupra Macedoniei, proclamîndu-se rege al acesteia (306-297 î. Hr.). Din ordinul lui au fost uciși în 309 î. Hr. soția lui Alexandru cel Mare (Roxana) și fiul acesteia (Alexandru). Vezi definitia »