Definita cuvantului baroc
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor și bogăția ornamentației arhitecturale.** (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil.** (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu baroc
chióc s. m. – Savoare, gust. Mag. gyök „rădăcină” (DAR). Cuvînt rar, în Munt. Vezi definitia »
DOC2 s. n. 1. bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; instalațiile, clădirile și serviciile unui port. ♦ ~ plutitor = instalație plutitoare pentru repararea navelor. 2. magazie de mărfuri, de cereale etc., pe cheiul unui port, antrepozit. (< fr., engl. dock) Vezi definitia »
țepóc, țepóci, țepoáce, s.m. și n. (reg.) 1. (s.m.) băț ascuțit de făcut garduri; țepuc; drug de scară, în care sunt fixați fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) așchiuță sub unghie. 3. (s.n.) țeapă la cereale. Vezi definitia »
BOLBORÓC, bolboroci, s. m. (Rar) Bășică formată la suprafața apei când plouă sau când se aruncă ceva în ea. Vezi definitia »
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki. Vezi definitia »