Definita cuvantului polonez
POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (fam.) poliș. – Din fr. polonais.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polonez
RÂNCHÉZ, rânchezuri, s. n. (Rar) Rânchezat. – Din râncheza (derivat regresiv). Vezi definitia »
METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris. Vezi definitia »
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Creat de burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Compuse: burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale prin lupta revoluționară a maselor; burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva poporului muncitor; mic-burghez, -ă = creat de mica burghezie, propriu micii burghezii, purtând caracterele ei. II. S. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează munca salariată; capitalist. ◊ Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste. 2. (În orânduirea feudală) Orășean. [Pl. și: burgheji] – It. borghese (fr. bourgeois). Vezi definitia »
turchéz, turcheáză, turchézi, turchéze, adj. (reg.) albastru-deschis, azuriu; (ochi) căprui; (s.f.) albăstreală pentru rufe. Vezi definitia »
străinez, străinezi s. m. (peior.) străin. Vezi definitia »