Definita cuvantului polonic
POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polonic
PARATÁCTIC, -Ă adj. Referitor la parataxă, exprimat prin parataxă. [Cf. fr. paratactique]. Vezi definitia »
DIORÁMIC, -Ă, dioramici, -ce, adj. Care aparține unei diorame, privitor la o dioramă. [Pr.: di-o-] – Din fr. dioramique. Vezi definitia »
PARAAMINOBENZÓIC adj. acid ~ = derivat aminat al acidului benzoic; vitamina H. (< fr. paraaminobenzoïque) Vezi definitia »
chislíc, chislícuri, s.n. (reg.) strachină ostășească, gamelă. Vezi definitia »
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. Vezi definitia »