Definita cuvantului vomică
VÓMICĂ, vomice, adj. (În sintagma) Nucă vomică = semințele unui arbore (Strychnos nux-vomica) răspândit în zona tropicală, din care se extrag substanțe utilizate în industria farmaceutică (stricnina) și chimică. – Din fr. vomique.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vomică
ALÚRĂ Lü/ s. f. 1. mod de deplasare a unui animal, vehicul. 2. fel de a merge; ținută, aspect; înfățișare. 3. fel de a acționa, de a se purta; ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. 4. poziția vântului față de o navă. 5. unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. (< fr. allure) Vezi definitia »
trámpă (-pe), s. f. – Fel, soi. Fr. trempe. Vezi definitia »
gáliță (gálițe), s. f.1. Pasăre de curte. – 2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioară”, din sl. galŭ „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se îndoiește de această der., care pare evidentă. Semantismul se explică prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioană”, și rom. cioară „pasăre de curte”, boală „vite”. După REW 3640, ar fi cuvînt identic cu gaiță, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie. Vezi definitia »
STRÁIȚĂ, straițe, s. f. (Reg.) Traistă. – Cf. alb. strajcë. Vezi definitia »
PARTÍCULĂ s. f. 1. părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (fiz.) ~ elementară = particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. element lexical și morfologic invariabil, care se atașează la sfârșitul unui cuvânt sau al unei forme flexionare. (< fr. particule, lat. particula) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z