LEUCÓZĂ, leucoze, s. f. (Med.) Leucemie. ◊ Leucoza găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucose. Vezi definitia »

moțochínă, moțochíne, s.f. (reg.) 1. smoc, șuviță. 2. inflorescență sau fruct al unor plante. 3. măciulie; umflătură. Vezi definitia »

CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus oarecum stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și din hemoglobină, aceasta devenind inutilizabilă pentru transportul oxigenului. [< fr. carboxyhémoglobine]. Vezi definitia »

AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. Vezi definitia »

CENÚȘĂ s. f. 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie. A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala. ♦ Rămășițele unui mort incinerat. 2. (În sintagma) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție. – Lat. *cinusia (< cinis). Vezi definitia »