necurățitór, necurățitoáre, s.m. și f. (înv.) om necredincios, păcătos; om nelegiuit. Vezi definitia »

ȘUIERĂTÓR, -OÁRE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat². ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ător. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur) Vezi definitia »

LEMNIȘÓR, lemnișoare, s. n. Diminutiv al lui lemn. – Lemn + suf. -ișor. Vezi definitia »

DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur]. Vezi definitia »