ÁSCĂ s. f. organ sporifer intern, la unele ciuperci. (< fr. asque, gr. askos) Vezi definitia »

RIGÓLĂ s.f. Șanț mic destinat scurgerii sau drenării apei. ♦ Adâncitură de-a lungul marginilor unei străzi pentru scurgerea apelor până la gurile de canal. [< fr. rigole]. Vezi definitia »

xantínă s. f., g.-d. art. xantínei Vezi definitia »

STĂNOÁGĂ, stănoage, s. f. Băncuță în fața curții țărănești, la șosea. Vezi definitia »

REOBÁZĂ s.f. (Fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază]. Vezi definitia »