CÁUZĂ s. f. 1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen. 2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni. ♦ în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză. ◊ motiv, rațiune. 3. (jur.) pricină, proces. ♦ a avea câștig de ~ = a câștiga. (< lat., it. causa, după fr. cause) Vezi definitia »

barcarólă (barcaróle), s. f. – Cîntec al gondolierilor venețieni. It. (ven.) barcarola, de unde și fr. barcarole. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr. micanite) Vezi definitia »

CORONARÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a arterelor coronare. [< fr. coronarite]. Vezi definitia »

NORVALÍNĂ s. f. aminoacid din proteinele animale, neesențiale pentru organism. (< fr. norvaline) Vezi definitia »