văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre Vezi definitia »

REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur. Vezi definitia »

APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator) Vezi definitia »

DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur) Vezi definitia »

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f., GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor. Vezi definitia »